“Am ajuns intr-un moment de cotitura, in care am inteles ca nu pot merge mai departe si sa aleg alt drum, decat daca schimb unele lucruri profunde din mintea si sufletul meu.

Nu sunt adepta psihoterapiei, nu vreau sa retraiesc momentele mele grele, emotiile mele din intuneric, nici nu vreau sa vorbesc la nesfarsit despre ele. Si simteam intuitiv ca rezolvarea lor trebuie sa fie la alt nivel. Nu am facut niciodata hipnoterapie, nici nu stiu ce anume m-a facut sa aleg acest drum. Sunt genul de persoana care se deschide foarte greu si foarte putin. Si de regula regret imediat. Nu mai tin minte exact ce aveam  eu in cap la prima mea sedinta de hipnoza, tin minte doar ca, pe interior, eram paralizata de frica.

Si ca am luptat mult. Cu mine, cu Dorel, cu toate conditionarile mele, cu toate preconceptiile, cu toata frica mea de schimbare.
Si sper sa nu uit niciodata acea lupta, sa imi fie lectie despre cat de jos poti ajunge atunci cand nu stii sau uiti ca, pe langa corp si sanatate fizica, familie si meserie, mai ai si un “mic” muschi, caruia i  se spune Minte. Mic si invizibil, conduce si decide totul. Si nici nu stiu ce m-a facut sa continui. Stiu doar ca acesta este acum instrumentul meu, calea mea de a recupera si repara. Si sper sa ramana asa.

Despre Dorel?
Mereu acolo, si in momentele mele joase, si in cele bune, mereu rabdator, mereu in adaptare si racordare, dilatand timpul si lasandu-ti-l pe tot la dispozitie. Dandu-ti spatiu sa te adaptezi.  Sugestii care sa te schimbe. Dandu-ti curaj sa explorezi. Un pas in fata ta, incurajandu-te sa il urmezi.  Ridicandu-ti credinta. Nu stiu daca este vocea lui, sau poate rabdarea, sau experienta, sau intuitia, ori energia cu care se implica. Poate nici nu este treaba mea sa stiu.

Stiu ca a meritat tot drumul, si mai stiu ca sunt inca la inceputul lui.
Fiindca acum am incredere si placere sa descopar fiecare transa. Sa incep sa fac schimbari mici in fiecare zi. Sa incep sa fac schimbari la care nici nu am visat sa am curajul.

Fiindca pentru mine hipnoza a devenit un instrument de dezvoltare personala. Stiu ca am mult de recuperat, dar cat timp Dorel este aici, am toate sansele. Doresc fiecaruia dintre cei ce vor citi aceasta postare curaj de a merge “si mai adanc” spre schimbarea pe care si-o doreste. Si un mentor pe masura lui Dorel.

Restul….vis sau realitate… ramane a fi descoperit..

Eu iti multumesc tie, Dorel.”

Monica